E doar liniște printre copaci, toți tac, toți știu, niciunul nu poate vorbi. E liniște deplină. Câteodată mă întreb: ”Cum ar fii dacă ei ar putea vorbi?” Mă gândesc la oamenii ce au trecut pe lângă ei, mă gândesc la poveștile ce s-au spus la umbra lor, mă gândesc la minunile ce s-au întâmplat chiar lângă ei. Unii cu siguranță au povești minunate înăuntrul lor. Sunt copaci, se mișcă, produc zgomot cu ramurile lor, cu foșnetul frunzelor, aud chiar, dar nu pot vorbi. Lucrul acesta atât de important. Dar ei nu, ei nu pot vorbi. Uneori așa mult mi-aș dori să vorbească copacii. Măcar el, măcar nucul acela. Să transmită povestea prin sunete necunoscute transformate în cuvinte omenești, dar e tot liniște. E tot liniște.
Așa e, poți învăța multe de la ei. Mulțumesc de completare! E binevenită!
si totusi … poti invata pana si de la un copac … sa taci , sa fi acel prieten care doar asculta si vede secretele altuia si nu le dezvaluie celorlati . sa nu iti schimbi locul in functie de anotimp , indiferent daca e vara sau iarna , furtuna sau cer senin sa poti fi mereu gasit , sa fi statornic, sa ai speranta ca daca toamna iti cad frunzele va veni primavara si odata cu ea vei reinvia … o noua viata. si sa ai un loc in suflet in care sa isi “cuibaresca” cei din jur increderea . mi-a placut ce ai scris , am completat doar